Astazi am mers in parc. Nu mai facusem asta de multa vreme si vremea de afara nu m-a lasat sa stau in casa :).
Desi eram prinsa in mrejele unei lecturi a unui roman al autorului preferat, am reusit sa rup cateva ore sa fac o plimbare prin natura.
Ce mi-a placut? Linistea, calmul afisat de oameni asa cum numai in weekenduri poti vedea.Nu am vazut aceleasi fete triste din fiecare dimineata, acelasi mecanism din mersul de dimineata spre munca, ci am vazut ceva ce as prefera sa vad in fiecare zi din saptamana. Am vazut calm, relaxare. Nu stiu daca intr-adevar ceilalti se regaseau in aceasta imagine sau doar mintea mea obosita si mult prea incordata ajunsa la saturatie a creat-o.Nu am stat prea mult sa ma intreb si sa caut originea acestei perceptii, insa mi-am permis sa o iau ca fiind de netagaduit si sa ma bucur de avantajele ei.
Asa ca mi-am permis sa fiu copilul care se bucura cand vede un paun,cand miroase trandafirii sau isi relaxeaza privirea in jocul minunat al apei unei fantani arteziene.
